Sînt femeie, caut bărbat. Sau dacă sînt o femeie emancipată şi conştientă de valoarea mea, "bag" filtre de căutare şi-mi expun pretenţiile. Adică nu sînt doar o femeie care caută orice bărbat. Am standardele mele şi reduc bărbaţii în funcţie de înălţime, de vîrstă, de culoarea părului, a ochilor, căutînd, pînă la urmă, un Adonis cu studii superioare, eventual să "simţească" în armonie cu mine de la literatură la politică sau religie, de la Crazy Loop la Leonard Cohen şi, eventual, pînă la un cont în bancă. E valabil şi viceversa - bărbaţii punînd mai mult preţ pe imagine, cerînd, potrivit statisticilor, într-un procent mult mai mare, o poză în avans. Adică să vadă fata.

Rece? Meschin? Iubire pervertită? Cupidon nu mai e ce-a fost odată? Nicidecum. Trăim însă un altfel de timp. Mai condensat. Dacă pe vremuri eram obişnuiţi cu ocheadele şi cu ritualul de "a face curte", acum SMS-urile, e-mail-urile, postările şi search-urile ne vin ca mănuşi turnate. Dacă pe vremuri, îmboldit de singurătate, dădeai anunţ la "Matrimoniale", aşteptînd cu înfrigurare venirea poştaşului, acum acest mod de a te cupla e total desuet - o fac doar neadaptaţii fără Internet. Azi, dacă eşti conectat şi dacă vrei o relaţie, căsătorie sau doar să trăncăneşti cu cineva, îţi postezi "profilul" pe net şi imediat te trezeşti năpădit de o avalanşă de propuneri, dintre care le cerni relaxat, de la birou sau din dormitor, pe cele mai picante. Internetul devine astfel peţitoarea perfectă, mai ales că, pentru a cunoaşte pe cineva, nu mai eşti obligat să te întîlneşti cu persoana respectivă faţă în faţă, prin restaurante sau cafenele, pierzînd şi timp, şi nervi, în discuţii care uneori se dovedesc a fi de complezenţă. Socializarea online te scoate dinlăuntrul tău, îţi dă "tupeu" şi mai ales şansa de a cunoaşte deodată mult mai mulţi peţitori, "utilizatori de matrimonial". Ceea ce pentru unii pare