- Cultural - nr. 86 / 3 Mai, 2008 Vad si acum ochii sai limpezi, adanci si mari, cu irisii de culoarea smaraldului. In lumina lor, atat de puternica, cred ca se simtea la randul sau ametit, patruns de fiorul intelegerii, ca mereu vor trebui chemate in ajutor cuvintele. In NICHITA, se realizase comuniunea, acea secreta fluiditate a trairilor, prin care el stia totul despre gandurile si fiinta celuilalt... In privirea sa, sau poate in expresie, i se citea un fel de tristete, de parca in ochii lui s-ar fi nascut lumea cu toate pacatele ei, si doar el ar fi stiut ce are de patimit. Si parca, totusi, dincolo de irisi exista un taram plin de verdeata si miresme care il spala, pe cel care il deslusea, de orice vina... Din trupul si mintea sa curgeau lumina si poezia, intr-o calma mangaiere. Uneori, gandurile i se loveau de peretii unor inchipuiri stranii. Atunci sarea grabit intr-o bodega, depanand amintiri... Sau i se facea rau si renunta sa mai povesteasca... Se gandea surescitat ce-ar mai putea sa scrie. Alteori, astepta incordat. Deodata, intelese ca i se declansase in suflet un zbucium, o zbatere si o placere infiorate de un sentiment care nu putea ramane neluat in seama. Se impusese, cu toata explozia de fire si firisoare, ca niste radacini care par plapande, dar se infig zdravan, incet, incet. Nu cred ca ar putea fi comparat cu cineva anume, fiind unic in felul sau. Rareori intalnim poezii mai frumoase ca ale lui NICHITA STANESCU. Citind sau recitand poeziile marelui poet, simti ca te inunda fericirea, te copleseste si speri sa nu ti se toceasca simturile. Poeziile lui NICHITA ne intersecteaza liniile de orizont, dandu-ne cand o stare de meditatie, cand o stare de furtuna... Ce mai tura-vura, era un tip inspirat. Se raspandea in fibrele ascunse ale materiei. Gandea mai mult decat echivalentul energiei consumate... Era un adevarat tip creativ. Un geniu. Pe 31 martie