De fiecare data cand am ocazia sa ies din jungla de beton a Capitalei realizez ca sunt multe lucruri care nu imi plac in orasul in care traiesc de cativa ani, din intamplare... sau nu. Nu imi place nici traficul din Bucuresti, nici oamenii agitati, nici lipsa de oxigen. Si totusi, Capitala creeaza dependenta. Daca ai ajuns in Bucuresti si te-ai adaptat devii dependent de ritmul in care se desfasoara lucrurile aici.
Nu ma dau in vant nici dupa oamenii care au puterea de a schimba ceva in cel mai mare oras din tara noastra. Minciunile si promisiunile electorale care ies pe goarnele lor odata la patru ani nu mai impresioneaza pe nimeni. Bucurestenii nu mai cred in promisiunile lor si au cedat, uneori si nervos, in fata nepasarii autoritatilor. Nu mai e nicio speranta ca cineva va schimba lucrurile in bine in capitala de beton.
Bucuresti, capitala europeana numai cu numele, pe primul loc in topul capitalelor poluate. Ar trebui sa fim mandri ca respiram cel mai poluat aer din Europa. Pentru ce sa votam in continuare primari si, mai nou, presedinti de consilii judetene care sa "rezolve" definitiv aceste probleme?
In orasul acesta nu te mai poti bucura nici de o simpla ploaie pentru ca odata cu ea auzi clanxoanele disperate ale soferilor blocati in trafic. Isteria este cuvantul care poate descrie starea generala.
Daca mai mult de jumatate din paduri au disparut treptat in toata tara, nici Bucurestiul nu sta mai bine la capitolul verdeata. Iar putinele locuri verzi sunt pline la fiecare sfarsit de weekend de gunoaiele lasate de amatorii de gratare in aer liber. Pentru ca la romani simtul civic a intrat intr-o stare latenta. Pentru ca nasurile lor iesite la aer liber s-au obisnuit cu putoarea din sectoarele in care locuiesc si nimic nu li se pare anormal - nici sa mananci mici intre gunoaie.
Cum sa iubesti un oras in
