Azi se anunţă o zi plină. Atît de plină încît nici nu cred că apuc să ies din camera de cămin. Cu ochii împăienjeniţi, mă abat din drumul către duş şi ibricul de cafea, ca să scot computerul din standby. Peste zece minute sînt în faţa monitorului, verificîndu-mi cele trei adrese de e-mail (una personală, pe Yahoo!, una oficială, pe Gmail, şi cea academică, pe serverul Central European University). Îmi deschid între timp contul de Yahoo! Messenger, unde sînt prietenii mei din ţară, cel de Skype (colegii mei internaţionali nu mai folosesc de mult Yahoo!) şi cel de Facebook, ca să-mi fac un update cu noutăţile celor 96 de prieteni din network-ul meu. Cum observă că apar online, vecinul polonez din camera de alături îşi bagă capul pe fereastra de Skype să mă informeze de pe un podcast autohton despre demisia ministrului nostru de Externe. Decît să pierd vremea căutînd podcast-uri, prefer să dau un search rapid pe Hotnews. Înainte să treacă offline, vecinul îmi urează o dimineaţă cool şi îmi plasează o cană virtuală de cafea aburindă pe muchia ecranului. O fostă colegă de liceu îmi reproşează într-un offline că a trecut atît de mult timp de cînd nu ne-am văzut, încît nici nu mai ştie cum arăt. Îi trimit prompt link la ultimul meu album foto upload-at pe Flickr şi reflectez la cum ar trebui, poate, să-mi încarc o fotografie mai recentă pe profilul de Messenger.

Încercînd să mai trag de timp pînă să mă apuc de scris la lucrarea de semestru, îmi amintesc că n-ar strica să-mi hrănesc cangurul virtual pe care l-am adoptat pe pagina personală de Facebook (îl ţin flămînd cu zilele) şi să intru pe contul de Catbook al pisicii (reale) a lui Max, ca să o mîngîi, nu cere mare efort, doar se apasă pe un buton, pisica-proprietară a contului trăieşte oricum în Pennsylvania. Ştirile despre odiseea flăcării olimpice îmi stimulează activismul civic, aşa că îmi mai dedic cinci m