E un caine de talie mare, voinic, frumos, bun, curat, harnic, mandru, inteligent si... vagabond. N-are un nume. Fiecare il striga cum ii trasneste prin cap. Eu ii spun "Good Boy".
De ce?
Pentru ca: * Inghesuit de foame si frig s-a oprit intr-o buna zi, din intamplare (?!?), la usa unei vecine de la parterul blocului in care locuiesc. A primit mancare si o vorba buna, multumind in felul lui. Adica, a inconjurat cladirea vitejeste, latrand zgomotos si apucat dupa orice trecator, de parca ar fi vrut sa spuna: "Atentie! Tocmai am primit un job: sunt paznic de nadejde aici!". Noaptea a facut la fel, ca sa se stie ca e lucrator constiincios si neobosit, ce vrea neaparat sa castige, nu doar dragostea si atentia "sefilor" sai, ci si o promovare in noul post, de care avea mare nevoie. De ce?
Pentru ca: * Good Boy e familist. Unul neobisnuit. Are "familie grea", pe care a hotarat, chiar a doua zi, sa ne-o prezinte. Mai intai a aparut insotit de o catelusa timida, mititica si ascultatoare. Mai apoi, dupa ce au luat masa la cantina populara "La tanti Aneta" (vecina ce mai are-n grija si o "ceata" de porumbei, de vrabiute, si o pisicuta, cu nume de floare, Brandusa), Good Boy si consoarta lui ne-au condus la ei "acasa", un cotlon dosnic, confort III imbunatatit cu zdrente si cartoane "din import", unde asteptau cuminti, ordonati si aliniati, 7 catelusi dolofani si scancitori.
* Incredibil si stupefiant, proaspatul tatic patruped este responsabil, constient foarte de faptul ca e cap de familie, comportandu-se ca atare. Isi iubeste nespus consoarta si puiutii. O insoteste pe Micuta (catelusa lui) zilnic, la masa, si asteapta sa se sature si sa termine ea mai intai de mancat, pazind-o "cot la cot" cu tanti Aneta. Din cand in cand, scoate familia la plimbare, neincapandu-si, evident, in piele de incantare si alergand protector in jurul tuturor.
Nu pot
