Apropierea alegerilor locale a marcat pana si sarbatoarea pascala.
Dornici sa se impuna atentiei potentialilor alegatori, politicienii au facut orice. Au impartit pachete cu alimente, au participat, smeriti, la slujbe religioase, s-au amestecat cu multimea la serbari campenesti sau la petreceri "la iarba verde". Dintr-o data, cei care patru ani (cat dureaza mandatul normal) nu pot fi gasiti pentru diversele solicitari au devenit extrem de accesibili, de amabili. In fond, ei isi joaca sansa doar la alegeri. Iar pentru unii, de anul acesta, alegerile locale au devenit chiar mai importante decat cele generale. Prin descentralizarea administrativa si subsidiaritate, fondurile de dezvoltare, in special cele europene, vor merge direct la autoritatile locale. Vrabia din mana pare mai grasa decat cioara de pe gard. La "locale" se va da, asadar, o batalie foarte dura, in care totul este permis. Candidatii vor apela la toate mijloacele, fie ele si mai putin "ortodoxe", vor aplica toate strategiile posibile. Daca partidul care i-a propus va reusi sa castige cat mai multe primarii si consilii judetene, va fi cu atat mai bine. Oricum, fiecare vrea sa conduca, sa-si gaseasca un loc la masa ce se anunta foarte bogata. Dar, pentru ca la "locale" conteaza in primul rand calitatile candidatului si abia apoi optiunea lui politica, fiecare trebuie sa se impuna cumva, sa fie in centrul atentiei. Aici conteaza "micile cadouri" electorale, cozonacul si ouale, micii si berea.
Bucurestiul este, din aceasta perspectiva, inca o data atipic. Un primar de sector in functie, precum deja celebrul Marean Vanghelie, poate organiza diverse "pomeni" pentru sustinatorii sai posibili (in special din categoria defavorizatilor), dar nu poate mitui ansamblul Capitalei. Bucurestenii sunt cei mai informati romani, cei mai sceptici in privinta promisiunilor electorale, cei mai atenti la lupte
