"Fiti realisti, cereti imposibilul". "Cea mai frumoasa sculptura este o piatra aruncata in capul unui politist" "Insolenta este noua arma a revolutiei". Citeva dintre sloganurile ce se puteau auzi sau citi pe strazile Parisului in mai 1968, definesc, in mare masura, spiritul acelor timpuri. Astfel, dupa mai multe luni de conflicte intre studenti si profesori, generate de solicitarile de reforma ale tinerilor, pe 2 mai 1968 s-a decis inchiderea Universitatii Nanterre, aflata intr-o suburbie a Parisului.

O zi mai tirziu, pe 3 mai, studentii de la Sorbona se adunau pentru a protesta contra acestei decizii. Ar fi putut fi un protest linistit daca administratorii universitatii nu ar fi chemat politia pentru a-i dispersa pe manifestanti. Fortele de ordine au inconjurat universitatea si au inceput sa aresteze studenti. Colegii lor au incercat sa impiedice plecarea dubelor pline, dar politistii au folosit gaze lacrimogene, ceea ce i-a nemultumit si mai mult pe tineri. Ciocnirile dintre politisti si studenti, sositi in numar tot mai mare si carora li s-au alaturat liceeni si chiar profesori, au crescut in intensitate. Sute de studenti au fost arestati.

Pe 6 mai, Uniunea Nationala Studenteasca (UNEF) si sindicatul profesorilor universitari au organizat un mars de protest fata de ceea ce au numit "invazia Sorbonei". Erau peste 20 de mii de oameni. Protestarii au ridicat baricade, au aruncat cu pietre, politia a arestat sute de tineri. A doua zi, s-a alaturat protestului si Uniunea liceenilor. Din nou, mii de oameni s-au strins in jurul Arcului de Triumf solicitind redeschiderea universitatilor, eliberarea studentilor arestati. Pentru scurt timp, studentii renunta la proteste, in urma unor false zvonuri potrivit carora campusurile ar fi fost eliberate de politisti. Cum acest lucru nu s-a intimplat, fervoarea revolutionara a cuprins si mai mult Parisul. @