De cateva zile una dintre televiziunile de stiri incearca sa afle daca oferta litoralului romanesc este preferabila pentru vara ce se apropie sau ar trebui ales litoralul bulgaresc. Este una dintre obsesiile recente, derivata din obsesia cea mare a rivalitatii cu bulgarii (inca o dovada cat de mici ne sunt standardele si ambitiile).
Se vede de la o posta ca raportul calitate-pret este net favorabil bulgarilor, ceea ce nu inseamna insa ca litoralul romanesc este falimentar. Dimpotriva, supravietuieste minunat cu investitii minimale si preturi exorbitante. Paradoxul acesta insa nu ar trebuie sa ne bucure deloc.
La o prima vedere, litoralul romanesc n-ar trebui sa aiba nicio sansa. Teoria spune ca o statiune este rentabila numai daca functioneaza cel putin 7 luni pe an. Sezonul estival in Romania, oricat de mult l-ar fi prelungit modificarile climatice din ultimii ani, nu are cum sa ajunga la o astfel de performanta.
In plus, Marea Neagra nu este foarte prietenoasa. Curentii se schimba rapid, astfel incat apa se poate raci sloi in numai cateva ore atunci cand vantul bate dinspre nord. Litoralul bulgaresc, in schimb, este protejat de capul Kaliakra asa ca apa este acolo intotdeauna mai calda.
Isi plang, apoi, de mila hotelierii romani invocand taxele si impozitele foarte mari din Romania si exemplele altor tari unde turismul beneficiaza de TVA diminuat.
Si se mai plang, bietii de ei, ca au preluat hoteluri demodate pe care oricat le-ar renova (ceea ce, desigur, nu se prea obosesc sa faca) tot nu le pot salta peste 3 stele pentru ca au camere prea mici pentru a obtine o clasificare mai inalta. Si-atunci care e solutia? Cea mai la-ndemana. Politica tunului - sa castigam in 3 luni cat altii in 7 si gata. Asta nu se poate insa decat prin combinatia intre preturi halucinante si cheltuieli minimale. Oare nu exista insa si a
