Nascut la Lechinta, in judetul Mures, la data de 6 mai 1908, Ion Vlasiu a fost si s-a manifestat toata viata ca un artist plurivalent. A pictat, a sculptat si a scris, exceland in tot ceea ce a insemnat act de creatie. Un potential fantastic dublat de o capacitate de munca exemplara si o vitalitate iesita din comun. Om cu principii solide, de o sinceritate absoluta si coplesitoare, dar un temperament vulcanic, Ion Vlasiu nu a fost cu siguranta un om comod pentru multi dintre cei care l-au cunoscut.
Indiferent de meleagurile pe care l-au purtat pasii, in tara sau strainatate, Ion Vlasiu s-a intors de fiecare data, aproape obsesiv, la obarsie, iar o mare parte din creatiile sale au fost realizate in “auto-exilul” de circa 7-8 luni pe an, respectiv la Deda-Bistra, in mica sa cabana amenajata si ca atelier de creatie.
Cautari febrile
Intre anii 1921-1926 a urmat Scoala de arte si meserii din Târgu-Mures, iar intre 1928-1930 a studiat sculptura, la Cluj, cu Romulus Ladea. In 1932, Vlasiu a deschis prima sa expozitie personala de sculptura la Târgu-Mures, expozitie care a fost dealtfel si prima de acest gen din oras. Impreuna cu un grup de tineri intelectuali clujeni, printre care Olga Caba, Yvonne Rossignon, Eduard Mezincescu, Eduard Pamfil, Wolf Eichelburg, Grigore Popa a editat in 1933, primul si singurul numar al revistei de avangarda Herald, revista in care a publicat cu pseudonimul Saul Pelaghia In cursul anului 1937 a calatorit la Praga, Belgrad si Budapesta, iar in anul urmator a deschis o expozitie personala la de pictura si sculptura la Paris, la Galerie Contemporaine si a expus la Salon des Tuileries, atât pictura, cat si sculptura. Doi ani mai tarziu, in1939, a publicat romanul autobiografic “Am plecat din sat”, roman premiat cu Premiul Academiei Române. A fost primul volum dintr-un vast ciclu autobiografic in care Vlasiu relateaza drumu
