Postez in reluare un text despre pshihoza din România de dupa catastrofa de la Cernobil. Mi se pare un document care nu merita sa se piarda. Cu multumiri lui Nae, cel care l-a postat.

Nae:

“In vara anului cu Cernobîl la Europa libera a ajuns o misivă scrisa de un nelinistit din ţară. A fost transmisa integral. Doua fragmente mai mari pentru ce care n-au trăit acele vremuri sau le-au trăit, dar vor sa-şi amintească…

17 iulie 1986

Domnule X.Y.Z.,

noi, în România avem foarte puţine veşti despre nenorocirea de la Cernobîl şi despre urmările ei pentru noi, cei care trăim în oraşele şi satele din Moldova, Dobrogea şi alte regiuni ale ţării. Ce se întîmplă la ruşi îi priveşte, dar ce se petrece la noi de pe urma acelei catastrofe ne priveşte. Citim în ziare ce judeţe şi-au îndeplinit planul la secerat grîul, ce întreprinderi şi-au depăşit planificarea producţiei pe fiecare trimestru, cine şi ce telegrame i-a mai trimis lui Ceuaşescu şi poporul, dar ce se întîmplă cu viaţa noastră şi a copiilor noştri nu avem de unde să aflăm. Viaţa noastră nu contează. E cantitate neglijabilă. Mai citim pe placarde ca cine o sa aibă păduri o să aibă aur în viitor, prin secuime scrie că nimic pe lume nu-i mai dulce ca pămîntul pe care te-ai născut, ba chiar ca tot aurul din lume nu contează în comparaţie cu acelaşi pămînt. Dar dacă pămîntul ăsta este infectat, dacă pădurile sînt atinse de radiaţii, apele noastre văzute şi nevăzute din care bem şi-n care ne scăldăm conţin în ele primejdia morţii nu ni se spune. Dacă ceea ce culegem acum de pe cîmpiii şi din grădini poate fi mîncat sau nu iarăşi nu ni se spune. După ce să ne orientăm? După soare şi lună? Nici pe la dumneavoastră nu se prea aude nimic cu nenorocirea nucleară de la ruşi. Nu ştiţi ori nu vreţi să băgaţi spaima în noi? Cum e?

Uitaţi ce facem noi, că aparate tehnice să măsurăm radioactivitate