Conform unui studiu recent, peste trei sferturi dintre romani cred ca muncesc prea mult.

Saptamana de lucru a romanilor este mai lunga cu o jumatate de ora decat a unui salariat european, iar calendarul sarbatorilor legale din Romania este cel mai sarac din Europa. Romanii, zice studiul, sarbatoresc mediocru spre foarte putin. Cu o saptamana mai putin decat italienii, portughezii ori ungurii. Tot pe hartie, romanii muncesc anual peste o mie opt sute de ore, cu vreo doua sute de ore mai mult decat tovarasii de suferinta din Europa.

Aceste stereotipuri statistice sunt valabile pe hartie. Dar nu in Romania si nu in ani electorali. Si nu in perioade de instabilitate politica. Studiul citat este valabil pentru zilele libere prevazute de lege si la nivelul unui an. Romanii recupereaza o data la patru ani toate zilele de rasfat ale europeanului de rand. Fie pentru ca se face referendum pentru Constitutie sau pentru revocarea presedintelui, fie pentru ca are loc o importanta reuniune internationala care nu trebuie sa-i prinda pe romanii de rand in calea caravanelor oficiale, fie ca se face recensamant national ori se sarbatoresc niscaiva sfinti. Anul acesta a fost paradisul salariatilor la stat. Sarbatorile de final si inceput de an au ridicat punti de zile libere peste abisul muncii. Bucurestenii si constantenii au fost scutiti de condica de prezenta cu ocazia summitului NATO pe considerente de securitate. De sarbatorile pascale guvernul liberal a dat si o portie sindicala de intai mai, ridicand potul viitoarelor mite electorale la aproape doua saptamani de stat degeaba in preajma alegerilor. S-o fi speriat guvernul ca economia creste prea repede sau s-a speriat ca scade prea mult si prea repede in sondaje? Toate guvernele care au trecut prin palatul Victoria au invatat lectia de umilinta preelectorala. Toate au calculat mita electorala in majorari de salar