In fiecare iarna, intrebarea pe care si-o adreseaza posesorii de centrale de apartament unul altuia este: "Cit ai platit la gaz?". Este un fel de campionat national al consumului cit mai redus, din cauza pretului crescind al combustibilului. Pretul iernii abia trecute a fost 9.000 de lei vechi metrul cub, dar, pe masura ce resursele autohtone scad, presiunea gazului rusesc in tevile vopsite-n galben va creste. Implicit, si facturile se vor mari. Deja sintem celebri pentru generozitatea aratata Moscovei in pretul gazelor pe care le importam din Siberia. Dar cum s-a ajuns aici si ce ne asteapta in continuare?

Din noiembrie 2002, de cind George W. Bush a rostit memorabilul sau discurs la Bucuresti in care numea Romania "o punte a NATO catre noua Rusie", nu s-a schimbat nimic in relatiile cu Rusia. Atit guvernarea Nastase, cit si cabinetul Tariceanu au neglijat uriasa piata economica in expansiune de la rasarit. Privirile celor de la Bucuresti par sa nu fi razbatut dincolo de hotarul de est al Republicii Moldova, blocindu-se in dispute verbale si tensiuni artificiale cu cei de la Chisinau. Bunele relatii stabilite cu Ucraina si Georgia nu au contribuit la imbunatatirea imaginii diplomatiei romanesti, mai ales din cauza diferendelor teritoriale pe care le avem cu Kievul. Acestea, impreuna cu sagetile prezidentiale expediate catre Moscova, au atras o racire a relatiilor politice dintre cele doua state. Puntea vazuta de Bush de la Bucuresti spre est nu numai ca n-a fost stabilita, dar distanta dintre cele doua capitale pare sa se fi marit considerabil in ultimii ani. Nici astazi nu e clar de ce Bucurestiul a adoptat o asemenea strategie, care nu a adus nimic bun. La urma urmei, Moscova a dat de inteles ca a acceptat tacit calitatea de membru NATO a Romaniei, ba chiar si prezenta militarilor americani pe teritoriul romanesc si ca e deranjata mai degraba de sistemu