Mişcările sindicale din Europa Centrală şi de Est (ECE) pun o presiune din ce în ce mai mare pe guverne sau pe companiile care activează la nivel local, pentru a obţine salarii mai mari şi condiţii mai bune de muncă, după cum se precizează într-un comentariu al agenţiei de ştiri Reuters.
În timp ce în România cele mai cunoscute exemple sunt cele de la Dacia şi de la Mittal Steel Galaţi, guvernul polonez a trebuit să facă faţă sindicatelor minerilor, care au cerut în februarie creşterea salariilor cu cel puţin 10% în 2008. Muncitorii de la Dacia au pus capăt protestelor şi au reluat munca după ce oficialii Renault le-au oferit o creştere salarială de până la 23%, dublul ofertei iniţiale pe care au înaintat-o sindicatelor. Oficialii polonezi au reuşit să pună capăt celor 46 de zile de protest după ce a acceptat această cerere, salariile minerilor urmând să se aprecieze în medie cu 12% în acest sector în anul în curs. Nici vecinii de la sud de Dunăre, bulgarii, nu au scăpat de mişcările de amploare ale sindicatelor, cele mai vehemente fiind ale celor care reunesc muncitorii din sectorul utilităţilor. 2.700 de angajaţi bulgari ai filialei locale a gigantului energetic ceh CEZ au obţinut o creştere salarială de 25% după ce au declanşat greva generală.
În timp ce liderii sindicali, fie ei poloni, români sau bulgari, susţin vehement că salariile trebuie să crească pentru a asigura muncitorilor un trai decent, directorii marilor companii şi reprezentanţii statului sunt mult mai nuanţaţi în declaraţii. În timp ce patronii fabricilor susţin că prin creşterea exagerată a salariilor se va scădea productivitatea companiei, ceea ce o va face nerentabilă la un moment dat, fapt ce ar putea atrage decizia de relocare, oficialii de stat atrag atenţia asupra dezechilibrelor macroeconomice. Conducerea băncii centrale din Ungaria a atras atenţia deja că aprecierea de 13% a
