Alegerile pentru Primaria Capitalei reprezinta un test de rezistenta a electoratului bucurestean la seductia populismului. Mai mult decat o competitie intre candidati, partide sau proiecte, scrutinul din iunie este o inclestare intre simtire si ratiune; mai prozaic, o batalie intre populisti si administratori. Adica intre cei care nu au proiecte, dar lingusesc si cei care se mai pricep la administratie, dar nu si la flatarea alegatorului cu reverente dezgustatoare. Victoria va depinde mai mult de cine voteaza.
In coltul populistilor il avem pe Sorin Oprescu (autoproclamat independent), iar in cel opus - pe Vasile Blaga (PDL), pe Ludovic Orban (PNL) si pe Cristian Diaconescu (PSD). In prima categorie intra si candidati la sectoarele Capitalei, cum este Cristian Popescu-Piedone (PC) pentru patru, care isi imbrobodeste alegatorii cu clisee ca „biroul primarului este in strada“ si alte asemenea promisiuni ademenitoare, dar goale de continut. Intre extreme, Gozmin Gusa. Candidatul PIN a adoptat refrenul populist al candidatului antisistem, dar este capabil si sa faca diferenta intre afluire si defluire. Prezentandu-se ca „decretel“, Gusa isi revendica, cu sanse de succes, o nisa.
Sorin Oprescu este singurul candidat la sefia Bucurestiului care nu a prezentat nicio solutie, niciun proiect, nici macar un crampei de idee. Salvarea de la treaba plictisitoare de a prezenta scheme si planuri i-a venit saptamana trecuta de la Iosif Boda, care intr-o emisiune la Realitatea TV a emis urmatoarea teza, incuviintata zgomotos din studio de Oprescu: toti candidatii vor veni cu aceleasi solutii, pentru ca nu exista altele pentru Bucuresti. Cel mai probabil Sorin Oprescu nu se va pierde in detalii ca „managementul traficului“, inelul principal si inelul secundar, pasaje subterane si supraterane. El este convins ca va castiga votul bucurestenilor doar pentru ca
