Băşcălia ne-a atrofiat simţul penibilului Nici n-am apucat să digerăm bine salamul, cârnaţii şi micii electorali, că strategii de campanie ai partidelor ne cheamă la alte
Băşcălia ne-a atrofiat simţul penibilului
Nici n-am apucat să digerăm bine salamul, cârnaţii şi micii electorali, că strategii de campanie ai partidelor ne cheamă la alte reprezentaţii de mahala orientală. Măcar de această dată nu mai suntem nevoiţi să ne călcăm în picioare după sacoşe şi tichete. E suficient să ascultăm şi să privim năstruşniciile şi scălâmbăielile candidaţilor. Unul de prin Constanţa a scos un elefant pe stradă, altul de prin Neamţ le-a promis alegătorilor metrou între două sate.
Să faci apel la simţul penibilului? Nici vorbă! Băşcălia în care trăim de aproape două decenii l-a atrofiat. Când publicul tace, îţi poţi permite orice. Diferenţa o fac costumul, burta şi maşina, în niciun caz ceea ce ai în cap. De fapt, majoritatea candidaţilor se simt în largul lor când rostesc elucubraţii. Publicul le permite! Important este să fie îmbrăcaţi la patru ace, parfumaţi şi "şmecheri", adică tupeişti şi lipsiţi de scrupule. Asta-i reţeta succesului din `90 încoace. Lumea vrea să vadă "sânge", cum candidatul X îl face de doi lei pe candidatul Y. Cu argumente sau fără, nu contează! Cum prea puţin contează dacă X şi Y au proiecte menite a ne face viaţa mai bună.
Vorbesc despre toate acestea la persoana I plural pentru că în calitate de cetăţean nu te poţi disocia de ceilalţi, indiferent de pregătirea intelectuală şi de statutul social. Universitari sau muncitori, avuţi sau săraci lipiţi pământului, avem obligaţia de a reacţiona atunci când semenii noştri sunt umiliţi. Imaginile cu pensionari care se calcă în picioare pentru te miri ce ciozvârtă, azvârlită de nu ştiu care candidat, îţi insultă şi ţie inteligenţa. Tichetele pentru mititei, aruncate în palmele bătrânilor