Directorii firmelor de stat se confundă cu istoria companiilor pe care le conduc. Ioan Nan (Antibiotice) şi Constantin Roibu (Oltchim) dovedesc că pot ţine pasul cu privaţii. Sursa: RompresSursa: Mediafax
1 /.
GURA LUMII
Oltchimul are prenumele „Roibu“
Lider al industriei chimice“ şi „Omul fără de care Oltchimul ar fi capitulat“ sunt doar două dintre caracterizările lui Constantin Roibu, cel mai vechi director al unei companii de stat din România. Considerat de adversari drept un „dinozaur“ care a condus combinatul în toată perioada postcomunistă, Roibu este cu siguranţă unul dintre cei mai influenţi manageri pe care îi are statul. „La Oltchim nu sunt greve“, obişnuieşte să spună Roibu, managerul de care depind 6.000 de angajaţi ai combinatului şi alţi 50.000 de locuitori din Râmnicu-Vâlcea.
În ianuarie anul acesta, Roibu a primit din partea acţionarilor Oltchim mandat pentru încă patru ani la conducerea societăţii. Şeful se confundă cu istoria companiei: din cei 42 de ani de activitate ai combinatului, în ultimii 25 Roibu a lucrat aici.
„La 38 de ani am devenit director general, aşa că nu am fost viciat prea mult de economia totalitară. După ’91, am făcut cursuri de management, de comerţ şi specializări“, ne-a spus Constantin Roibu. Îşi reproşează un singur lucru: că la privatizarea Petrom nu a fost suficient de insistent „pe lângă guvernanţi să introducă în legea de privatizare obligativitatea Petromului să livreze către Oltchim materii prime pe termen lung“.
„Chimia“ longevităţii
Inginer, şef de secţie şi cel mai tânăr director de uzină al regimului comunist, Roibu activa într-un domeniu cu mare priză la maimarii regimului dictatorial: era chimist. După Revoluţie, directorul Oltchim a fost curtat de PSD şi de actuala guvernare, dar a ştiut să-şi menţină funcţia doar pe
