La finele lunii aprilie 1986, un grup de turişti botoşãneni au avut nenorocul ca, dupã vizitarea Leningradului , sã ajungã la circa 70 km de Cernobâl. Dupã douã decenii, 14 din cei 20 turişti au trecut în nefiinţã. Boala diagnosticatã: cancer. “Eu am fost cu chef  în acele zile. Am bãut vodcã multã cã se gãsea din belşug şi iatã cã mai trãiesc. Dar dr. Kesler şi economistul Valerian Hariga - ca sã pomenesc doar douã nume binecunoscute botoşãnenilor , au dispãrut în mod tragic , în urma unor cancere”- ne-a spus Marin P. - unul din supravieţuitori. Domnia sa îşi aminteşte cã la întoarcere acasã, de la Otopeni, au fost îmbarcaţi  imediat şi duşi la un control medical  sever. “Şi atunci eram puţin drojdit. Ştiu cã medicul m-a şi înjurat cînd i-am spus cã eu nu am treabã cu nimic, cã sunt sãnãtos tun”- ne-a mai spus interlocutorul nostru. Şi fosta securitate le-a luat atunci declaraţii la toţi turiştii, aceştia declarând în amãnunţit traseul pe care l-au avut şi contactele cu grazdele din fost Uniune Sovieticã. O distinsã doamnã din acel grup era însãrcinatã în luna a şasea. A nãscut o fatã care este sãnãtoasã deşi  are în obraji o paliditate aparte. Din pãcate, aceastã doamnã a fost şi ea rãpusã de un cancer acum patru ani. “Cine se aştepta ca regretatul doctor  ORL-ist Kesler, cunoscut ca un om foarte cumpãtat ,  sã  moarã din cauza unui cancer la ochi, în plinã vârstã a afirmãrii profesionale?  Nimeni! Şi eu simt cã am fost totuşi afectat- am probleme cu gingiile - dar dacã am trãit 20 ani sper sã mai trãiesc încã pe atâta, sã-mi vãd copiii aşezaţi la casele lor- ne-a mai spus Marian P. Eu am avut şansa ca înainte de revoluţie sã merg în fosta Uniune Sovieticã de 5 ori ca turist  şi cunosc limba rusã la perfecţie. Am mai fost şi dupã 1989 de vreo 10 ori . În Kiev şi Leningrad mã simt ca acasã. Am auzit mereu vorbindu-se despre numeroasele victime ale dezastrului .