Politica nu iubeste explicatiile clare si nu se lasa luminata de maxime spumoase. De la sondaje la “stiintele politice”, exista nenumarate feluri de inteligenta politica inexacta. Instinctul, mentalitatea si obiceiul hotarasc, de fapt, mult mai mult decat admit disciplinele exacte. S-a spus, cu o vorba care a facut cariera, ca toate alegerile sunt locale. Dar sunt, oare, toate localele alegeri? Numai in partea decorativa si numarabila: urne, alegatori, candidati, procente. Partea obscura e nonelectorala si plina de consecinte.
Desfasurandu-se intr-o intimitate de vestiar fara secrete, alegerile locale sunt expresia directa a cutumelor, a datelor fixe si a reflexelor locului. Alegerile locale spun totul despre starea morala a grupurilor in tinuta “de casa”, singure cu si sigure pe bunele lor deprinderi sau strivite de lipsa de spatiu si de variante.
In Anglia, unde alegerile locale au desfigurat amical guvernul, duminica trecuta, instinctul are un orar ferm si dezinvolt. Alegatorii folosesc localele, pe post de messenger si palmuiesc prin corespondenta guvernul. Onor guvernul are la dispozitie un an sau doi sa-si revina. Logica directa a acestui mecanism lucreaza numai si numai pentru ca se poate hrani dintr-un substrat stabil de incredere. Alegatorii isi fac de cap la locale, stiind ca asta nu va clinti o iota din bunul mers al administratiei.
Guvernarea locala nu risca abuzuri sau caderi masive de competenta. Viata si drepturile alegatorilor nu se chircesc sub toanele tartorilor comunali. Consilierii isi fac treaba, iar coruptia isi continua somnul de veci.
Pe ce se sprijina acest instinct sigur? Nu pe excesul de legi si nici pe zbirii politiei proptiti in usa primariilor. Pur si simplu, istoria si datina locului, mersul vietii laolalta si imaginatia oamenilor nu pot mai mult si nici mai putin.
Consilierii
