Sînt cîteva idei prin care Leşe se înfăţişează lumii. Sînt gînduri pe care vi le împărtăşeşte vouă.
Sînt cîteva idei prin care Leşe se înfăţişează lumii. Sînt gînduri pe care vi le împărtăşeşte vouă.
E un om greu de înţeles. De mulţumit. Cere foarte mult de la cei din jur, dar le şi oferă. Spiritual. Lumea lui se învîrte în jurul muzicii tradiţionale. Şi nu auzi prea des ceva de la Leşe care să nu facă referire la această muzică. Ei i-a dedicat ani buni din viaţă, pentru care a lăsat cîteva “lumi în spate”. Tîrgu Lăpuş, Baia Mare, Cluj... sînt lumile părăsite de Leşe pentru drumul său în viaţă, drum ce se leagă indiscutabil de muzica tradiţională şi mai ales de specia ei aparte, “horea în grumaz”.
EROAREA INDUSĂ. Leşe vorbeşte foarte des despre erori. Ale lui, ale celor din jur, ale lumii în care trăieşte. Este primul care-şi face autocritica şi se blamează pentru erorile proprii, dar nu tace nici cînd vine vorba de erorile celorlaţi: “Cînd am venit pe lume, îmi spunea mama că nu era atîta vrajbă. Oamenii erau mai vrednici şi învredniciţi. Se întîmpla în 1954, cînd viaţa politică era în schimbare. Satul nu apucase să se destrame în totalitate. Dar a venit vremea difuzorului... Era fală mare să ai difuzor în casă, puteai asculta muzici de tot felul. De unde să ştie bieţii oameni că pentru muzica ţărănească era începutul sfîrşitului, începutul politizării culturii tradiţionale. Muzicile din vatra satului începeau să fie asimilate. Se frămînta viitorul României, viitorul muzicii decadente. Din difuzor răsunau texte ciudate despre colectivizare, despre partid, despre muncitori. «Din Lăpuş la Baia Mare/ Numai zumzet de tractoare» sau «Eu, Tănase şi Ion/ Am lucrat şi la raion». De fapt, trăiam într-o eroare. Anii au trecut, viaţa m-a învăţat multe, m-a ajutat să-mi dau seama că trăiesc în eroare. Muzica din vatra satului, la p
