În Singapore, dacă scuipi sau arunci gunoaiele pe jos, o furi. Statul singaporez, prin reprezentanţi autorizaţi, te snopeşte şi te amendează. Singapore arată civilizat fiindcă şi-a bătut locuitorii şi turiştii la timp. Arunci guma pe jos, vii acasă cocoşat şi fără o leţcaie.

Din înţelepciunea românului dedicat internetului afli că bătaia la Singapore (în caz că faci mizerie) are parfum local. Ca să nu uiţi frumuseţile locului. Autorităţile locale te caftesc metodic pe-ndelete, cu biciul ţinut în pişat de cal. Aşa scrie, aşa citim. Cal de Singapore. Supuşi constant unui astfel de tratament, singaporezii s-au dezobişnuit să mai scuipe foc cu foc pe unde apucau, ca să-şi ţină plămînii curaţi. Era o tradiţie. Ani la rînd, statul i-a bătut măr, i-a amendat şi i-a lăsat fără "datină". Şi nici nu s-au îmbolnăvit de plămîni. Azi, Singapore este un model de civilizaţie. Cu biciul muiat în ce spuneam.

Bhutan, regatul din Himalaya unde de curînd au fost blocaţi şi alpiniştii noştri fiindcă trecea flacăra olimpică, a scos Legea celor 3 R (aia pe care o luam la mişto, e drept şi pentru că era organizată la mişto, de ochii lui Ceauşescu). Bhutanezii sînt obligaţi să recupereze, recicleze, refolosească deşeurile. Mii de tone de gunoaie. Pe bani buni, cu amenzi uriaşe, un sfert din venit (care e cam de o sută, două de euro). Regele vrea un Bhutan curat şi le bagă pe gît pînă şi guma de mestecat scuipată pe jos. Ba, apropo de gumă, observă românul pe net, suveranul nu suportă nici să faci balonaşe în public, ca ţoapa.

Românul e indignat că România e murdară. Că Valea Prahovei e plină de cutii de conserve, că Mediaşul e nemăturat, că şi Timişoara are locuri unde nu poţi respira, că albiile apelor din Sibiu – capitala europeană sînt pline de gunoaie. Ş.a.m.d. Nu mai vorbim de Bucureşti. Starea gunoaielor din Bucureşti a dat apă la moară deşt