MIRACULOASA APĂ ● În satul Nicolae Bălcescu este un izvor ce curge o zi pe an

Dacă-i întrebi pe locuitorii satului, toţi îţi vor spune că de sute de ani, pe coama dealului de aici, numai într-o zi anume, din pămînt, izvorăşte prelingîndu-se un firicel de apă. În nici o altă zi a anului înainte şi în nici o alta după acest soroc. Minunea se întîmplă numai în Stăvinerea luminată, cum îi spun ei, adică de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.

MIRACULOASA APĂ ● În satul Nicolae Bălcescu este un izvor ce curge o zi pe an

Dacă-i întrebi pe locuitorii satului, toţi îţi vor spune că de sute de ani, pe coama dealului de aici, numai într-o zi anume, din pămînt, izvorăşte prelingîndu-se un firicel de apă. În nici o altă zi a anului înainte şi în nici o alta după acest soroc. Minunea se întîmplă numai în Stăvinerea luminată, cum îi spun ei, adică de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.

Pînă acum cîţiva zeci de ani, satul Nicolae Bălcescu, judeţul Tulcea purta numele de Başchioi. În turceşte başchioi înseamnă frunte, cap, adică localitatea nu era, aşa, un cătunaş prizărit prin cîmpiile întinse ale Dobrogei, ci o aşezare fruntaşă, prosperă. Legenda spune că pe vremea turcilor aici locuia un turcalete bogat care avea o turmă mare de oi. Avea şi-o fată surdomută, pe care o trimitea în fiecare zi să pască mioarele. Ajungînd pe dealul cu pricina, la capătul unei zile de alergătură, fata se opreşte mirată lîngă un firicel de apă pe care nu-l mai văzuse pînă atunci ţîşnind din pămînt, chiar dacă mereu îşi purta turma pe dealul înverzit. Îşi potoleşte setea cu apa lui, îşi răcoreşte faţa asudată şi se întinde pe iarbă să se odihnească puţin. Aţipeşte. După o vreme, cînd se trezeşte, oile nicăieri. Îşi pune mîinile în cap şi, minune!, începe să strige. De atunci a început să vorbească şi să audă. A doua zi, chiar dacă a mai căutat izvorul cu săt