Deschisa spectaculos cu imaginile alegatorilor care se calcau in picioare pentru pomana electorala de Pasti, campania electorala pentru alegerile locale din 1 si 15 iunie s-a profilat de la bun inceput ca un exercitiu combinat de imagine si de mituire a electoratului. Datorita sarbatorilor pascale, painea a fost inlocuita cu cozonacul; circul insa a ramas acelasi. Prima coordonata a campaniei electorale, botezata de presa "pomana electorala", ne-a amintit de viata politica din India, unde candidatii impart boluri cu orez si bani. Pachetele au fost impartite insa fara o evidenta riguroasa a persoanelor nevoiase, ajungand si in mainile unor persoane care nu traiesc sub pragul de saracie, dar sunt in stare sa faca moarte de om pentru un chilipir. Este deja un reflex periculos instalat la un numar mare de alegatori, gratie consecventei cu care FDSN/PSD a incetatenit pomana electorala imediat dupa decembrie 1989 si a avut grija de-a lungul anilor sa mentina o portiune considerabila a electoratului intr-o stare de dependenta materiala fata de politicienii aflati la putere. In consecinta, procesul democratic este viciat din start in insasi inima lui, adica la alegeri. Intrebarea cruciala este insa daca impartirea pomenilor "renteaza", de vreme ce aproape toate partidele recurg la aceasta practica si multi cetateni sunt tot mai putin dispusi sa se prezinte la vot. Din pacate, reflexul e creat si nu mai poate fi ignorat. Pomana electorala a devenit astfel un "must". Succesul ei nu este garantat insa decat acolo unde este dublata de notorietatea primarului si de absenta unor concurenti seriosi sau cunoscuti. Cu aceasta observatie ajungem la aspectul deloc neglijabil al accesului candidatilor la mass-media. In judete abunda tot felul de ziare si televiziuni minuscule, infiintate de candidatii cu dare de mana pentru a-si face propaganda. Sunt prezente insa, intr-o masura de nein