Emotionant, tabloul reintalnirii dintre Mircea Geoana si Daniela Popa a recimentat o alianta a carei viata delicata a oglindit tribulatiile vietii noastre publice. Dar, in cele din urma, optimismul a invins si, odata cu anihilarea actiunii "dusmanoase" a sefului de stat, actiune responsabila pentru dizolvarea precendentei uniuni, cele doua formatiuni au regasit, auroral, drumul comun catre putere si centrul ideologic. Caci, asa cum puncta presedintele social-democratilor insusi, cele doua doctrine sunt, finalmente, complementare: intre social-democratie si social-liberalism dialogul este unul organic. Un al doilea tablou contemporan, nu mai putin semnificativ pentru avatarurile ultimilor ani: Actiunea Populara, creatia dinamicului om de stat Emil Constantinescu, a fost absorbita, in fine, dupa negocieri homerice, de catre PNL. Dupa toate aparentele, pretul obtinut de populari este unul mai degraba mediocru, de vreme ce acestia nu vor avea parte de o generozitate electorala comparabila cu cea pe care au relevat-o social-democratii in raporturile lor cu partidul d-lui Voiculescu. Doua evolutii la nivelul carora se poate localiza o morala comuna, semnificativa in cel mai inalt grad pentru maniera incare vehiculele politice autohtone se definesc si actioneaza. Dincolo de nuantele ideologice, cele doua instantanee proiecteaza o imagine ce va marca scena viitoarelor luni, dupa cum intamplarile evocate sunt legate, inextricabil, de o istorie complicata a postcomunismului romanesc. Noua alianta politica dintre social-democrati si conservatori releva, dramatic, precaritatea definirilor intelectuale pe care mizeaza partidele romanesti. In spatiul european, solidaritatea dintre partidele socialiste si conservatoare ar fi inimaginabila, in masura in care cele doua curente sunt articulate in jurul unor proiecte de societate incompatibile. In cazul Romaniei, trecerea de la o famil