„A trecut o jumătate de veac. Ce binecuvântare că v-aţi întâlnit, dar şi ce binecuvântare că aţi mers împreună atâta vreme şi că azi sunteţi tot împreună!“, acestea au fost cuvintele pe care Mitropolitul Olteniei le-a adresat frumoşilor bătrâni ai Craiovei. Ei au sărbătorit 50 de ani de căsnicie, cu bune, cu rele, cu necazuri, tristeţi şi renunţări, dar şi cu bucurii, împliniri şi vise transformate în realitate. Strânşi unul lângă altul în biserica unde miroase a parfum de tămâie amestecat cu ceva nedefinit, dar plăcut, cuplurile anului - peste 160 la număr - ascultă atent cuvintele Mitropolitului Teofan. Unii se cunosc, poate sunt prieteni de-o viaţă, alţii îi au alături doar pe soţul sau soaţa de-o veşnicie. Şi el îi spune ei, cu vorbe din Cântarea Cântărilor: „Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub valul tău cel străveziu“. Iar ea răspunde zâmbind: „Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate“. Cu o mână pe umărul soţiei, care se sprijină liniştită într-un baston, un bărbat cu părul alb stă cu ochii plecaţi, gândindu-se la momentele trăite în faţa altarului în urmă cu 50 de ani, la costumul cel nou purtat pe-atunci cu mândrie. Astăzi parcă îi vine un pic larg cel pe care l-a croit special pentru sărbătoarea nunţii de aur. Îmbrăcată în alb-crem, cu mărgele lungi la gât, o doamnă îşi ţine soţul de braţ ca în ziua aceea, demult, când a jurat în faţa lui Dumnezeu să-i stea alături la bine şi la greu. Cochete, cu părul coafat sau din contră, smerite, acoperite cu un batic, mândrele mirese privesc tăcut soborul de preoţi ce slujesc pentru ele.

Cu bucurii treci încercările A venit rândul altor cupluri pe care familia Solomon - „nu primarul, nu instituţia, ci eu cu soţia“, după cum declară - să îi cunun