- Editorial - nr. 87 / 6 Mai, 2008 Demult nu am mai intalnit o intrebare mai dramatica prin continutul ei: "Inima tarii, fara sange romanesc?". Ea apartine pr. prot. Florin Tohanean si se refera la ingrijoratoarea realitate privind situatia romanilor si a Bisericii Ortodoxe Romane din judetele Harghita si Covasna. Din pacate _ afirma preacucernicul parinte -, functionarii publici maghiari din Covasna nu au inteles inca faptul ca trebuie sa apere interesele comunitatii locale, conform legilor romanesti si, de ce nu, prin respectarea bunului-simt, fara discriminari etnice. Din pacate, pe acolo romanii sunt considerati, de stapanirea maghiara, care se si vede deja in Tinutul Secuiesc (adica, autonomie teritoriala pe criterii etnice), "populatie de rang inferior" _ mai ales dupa zilele lui decembrie 1989, cand acestia au fost alungati, pur si simplu, din zona -, refuzandu-le, pe fata, drepturile si libertatile. Si nu-i de mirare, atata timp cat pana si concursurile pentru ocuparea unui post (despre care am mai scris in "Cuvantul liber") sunt conditionate de cunoasterea limbii maghiare, cat discriminarea romanilor si a BOR constituie unul dintre elementele de presiune ale majoritatii maghiare. Biserica Ortodoxa Romana, aparatoarea romanismului in zona, constituie tinta acestor atacuri din partea urmasilor celor cu mana forte, care, dupa 30 august 1940, cand nordul Ardealului a fost cedat, prin forta si abuz, Ungariei horthyste, in urma Diktatului de la Viena, au daramat, ars si batjocorit bisericile si manastirile romanesti din zona, asa cum mai inainte a facut si Bukow. Parca nu ar fi fost suficienta interdictia prin care romanilor li se interzicea sa-si ridice biserici din piatra si caramida, pentru a putea fi incendiate mai usor! Asa se face ca, prin unele locuri ale Ardealului, nu exista biserici mai vechi de 200 de ani! Prin aceasta Carthagina a urii si intolerantei