Indraznesc sa incep cu niste citate din scrierile a trei oameni care, la vremea la care scriau, aveau, fiecare, 34, 29, respectiv 40 de ani. Dintre acestia, insa, unul cel putin este nume odios. Epocile difera, desigur, dar nu e vorba decat de vreo 300 de ani - suntem in "modernitate". Cei trei oameni sunt astazi nume celebre ale modernitatii. Unul dintre ei e socotit un parinte al modernitatii; altul - un geniu rau, iar celalalt ramane unul dintre marii criminali ai omenirii. Cum de-i pun la un loc? Voi incerca sa va conving. Sa urmarim putin citatele: "In momentele mele libere, faceam cursuri de muzica cu corul de la Lambach si aflam acolo ocazia de a ma imbata cu ritualul magnific al sarbatorilor religioase. Ce putea fi mai firesc decat faptul ca statutul abatelui reverend mi-a aparut atunci ca un ideal demn de cele mai mari ravne?(…) Pentru prima oara in viata - aveam 11 ani - ma asezasem in opozitie. Nu voiam sa fiu functionar. Nici discursurile, nici severitatea imaginilor care-mi erau infatisate nu puteau sa-mi infranga rezistenta. Nu voi fi functionar, nu si nu! Degeaba incerca tatal meu sa trezeasca in mine aceasta vocatie prin zugravirea propriei vieti. Imi venea sa vomit numai cand ma gandeam ca as putea fi intr-o buna zi functionar intr-un birou, unde n-as putea sa-mi controlez timpul, ci as fi obligat toata viata sa completez formulare.(…) A trebuit sa invat". Apoi: "De aceea, draga tata, (…) permite-mi sa-mi analizez situatia in acelasi mod in care vad viata in general, ca expresia unei activitati spirituale care se manifesta in acelasi timp in stiinta, in arta, in viata privata. (…) Natura spiritului este intotdeauna insusi adevarul (…)". In fine: "De indata ce am terminat acest ciclu de studii, la capatul caruia esti de obicei primit in randul celor docti, mi-am schimbat complet gandirea. Caci eram stanjenit de atatea indoieli si erori, iar singurul f