Re-pre-post- Romania recupereaza dand inapoi. In anumite domenii acest lucru este salutar. In altele este insanitate. Retrocedarea proprietatilor imobiliare este nu doar o masura reparatorie, morala, ci si o afacere ce impulsioneaza economia. Uneori, retrocedarile acestea se bazeaza pe documente false, contrafacute. E salbatic, dar normal pentru capitalismul de jaf ce se apropie, totusi, de incheierea ciclului sau istoric la noi. E un ciclu al avantului. Conteaza insa foarte mult cati pasi te dai inapoi pentru a-ti lua avant. Si pe ce teren faci acesti pasi. Te paste primejdia de a te da atat de inapoi, pe un teren mlastinos, incat saltul sa te arunce cu un pas indaratul locului in care te aflai initial. Acest lucru este valabil mai ales in domeniul retrocedarilor extraeconomice. Retro-cedarea proprietatilor culturale, a "proprietatilor" intelectuale ale mentalului colectiv poate sa insemne mai mult decat o simpla moda retro, sentimental-spiritualista si baroca, asa cum a fost resurectia discursului eliadesc-cioranian, romanist si ortodoxist, in anii ‘90. Retrocedarile imobiliare veroase duc la aparitia unor blocuri agresive de beton si sticla. Retro-cedarile intelectuale ale proprietatilor mentalului public duc la aparitia unor blocuri regresive de text si imagine. Duc la paseism, nombrilism, defetism, la un scepticism lucrativ pentru cel care-l debiteaza, dar distructiv, dezangajant pentru cei ce-l recepteaza si il internalizeaza. Duc la promovarea unei culturi pretentioase, a unei intelectualitati de duh si sfada - localista, refractara, resentimentara, narcisista si autista, ale carei valori sunt plasate exclusiv in trecutul bun si autentic, opus prezentului rau si alienat. O recenta retro-cedare de acest fel este instalarea machetei (in marime reala) a statuii ecvestre a Regelui Carol I, in fata Palatului Regal (actualmente Muzeul National de Arta al Romaniei) s