Nu, nu va impacientati, nu anticipez un rezultat al alegerilor din Romania, ci va vorbesc strict despre alegerile locale din Anglia si Tara Galilor. Victoria conservatorilor din Marea Britanie s-ar putea sa anunte inceputul unei noi ere politice. Fiindca, odata cu acest rezultat, constatam incheierea totala a capitolului Tony Blair. Ziarele din insula au descris in tonuri foarte colorate aceste alegeri si rezultatul lor. Daca ne uitam sumar si incercam sa ne dam seama ce s-a intamplat, vedem un tablou oarecum similar cu cel romanesc, pe cateva coordonate: alegerile locale sunt un important barometru pentru politica nationala; alegerile din Capitala sunt foarte vizibile si reprezinta un element fundamental al intregii campanii; disputa pare una foarte personalizata si axata pe elemente de marketing politic. Dar comparatiile se opresc aici si ele permit o discutie doar la nivel superficial. De ce? Fiindca distanta dintre ce se intampla in Romania si ce se intampla in Anglia este inca una greu de masurat. Intrand in mai multe detalii, incercand sa te informezi mai des si mai amplu cu privire la modul in care se desfasoara campania electorala in Regat, dar si despre cum se deruleaza viata politica in sine, poti avea mari surprize.

De exemplu, disputa dintre Ken Livingstone si Boris Johnson pentru Primaria Londrei a parut una foarte personalizata si foarte dominata de caracterul si caracteristicile personale ale celor doi protagonisti. Am vazut chiar, in ziua votului, ceva ce nu cred ca voi vedea curand in Romania fara sa mi se para artificial si pus cu mana: cei doi candidati stateau de vorba cu presa la usa casei lor, fiecare parand ca este extras cateva minute dintr-o viata extrem de normala. Boris Johnson, cu claia lui albinoasa de par valvoi, tocmai venea acasa dupa ce alergase putin prin parc (singur, fara SPP-isti), iar Livingstone iesea in oras cu autobu