Cu unele exceptii, cultura romana nu a beneficiat - precum cea franceza sau britanica - de o literatura propriu-zisa a extazului artificial. Totusi, experiente narcotice reale sau fictionale nu lipsesc in literatura romana. Voi da cateva exemple. Dupa parerea lui Adrian Marino, cel care a inaugurat la noi "literatura stupefiantelor, ca procedeu artistic de factura romantica"a fost Alexandru Macedonski. "Numai cine aiureaza / Nu ofteaza", scria Macedonski in 1892 (Porunci verlainiene). Poetul a fost influentat de Théophile Gautier (La pipe d’opium, Le hachich, Le club des hachichins, 1846) si de Charles Baudelaire (Les paradis artificiels, 1860). Intr-o "nuvela originala"de tinerete, scrisa in 1875, Macedonski descrie "un june palid la fata"care plonjeaza in "lumea viselor hasisului"dupa ce a inghitit una dintre "pilulele de hasis usor aurite", pastrate cu grija intr-o "mica bomboniera de argint cizelat" 1. Foarte probabil, junele din nuvela Visele hasisuluieste un alter egoal lui Macedonski, personajul si autorul avand aceeasi varsta, 22 de ani. De unde ar fi putut sa preia Macedonski astfel de deprinderi, la o varsta atat de frageda? Poate din calatoriile sale prin Europa (Austria, Elvetia, Italia), in perioada 1870-1873, in timpul carora intalneste, cum singur se exprima, tineri viciosi care traiesc "numai din orgii". Adolescent fiind (16-19 ani), el incearca sa reziste tentatiilor: "Eu insa nu fac parte din acei desfranati,/ De bani si sanatate ce se-ntorc ruinati" 2. Este un motiv epic si etic cunoscut, pe care il va folosi ulterior (mult mai expresiv) si Mihai Eminescu, in ultima parte a poemului Scrisoarea III (1881). Tutunul - "un stupefiant poetic" Mai tarziu, Macedonski elogiaza "extazul"si "betia cugetarii"provocate de tutun (amestecat sau nu cu hasis sau opiu), "atat de trebuincios acelora cari viseaza si scriu"(Palatul fermecat, 1881 si In sunetul muzicii