- Sportiv - nr. 87 / 6 Mai, 2008 Ce ai mai putea spune, oare, dupa acel 2-1 din infruntarea, pe viata si pe moarte, intre vesnicele echipe rivale Dinamo si Steaua? Fara Goian (fundasul-golgheter), Golanski, Mihaita Plesan, Petre Marin, faimoasa Steaua, cu toata stradania si opunerea fantastica a portarului Zapata, nu mai este echipa de odinioara. Pare mai degraba nu o echipa de "top", ci un om sprijinit intr-un singur picior. Multe ar mai fi de spus, acum, cand visul atat de apropiat, cel de campioana, dupa o alergatura cu limba scoasa dupa CFR Cluj si recuperarea celor 11 puncte, s-a indepartat tot mai mult, tocmai cand Becali se astepta mai putin. Ar mai fi cate ceva de spus despre fotbalistul Bratu, cel care inscria, prin lovitura de la 11 metri, in poarta lui Zapata, dar care trebuia eliminat, pentru acea scandaloasa simulare si un comportament mizerabil. Arbitrul a trecut totul cu vederea, desi Bratu mai avea un cartonas galben. Ramas in teren, el a venit cu pasa de milioane din care Danciulescu a inscris cel de-al doilea gol. Ca asa-i fotbalul! Adica, fotbalul de azi, cu foarte multi bani pusi in joc (vreo 10 milioane de euro!). A mai fost ploaia celor opt cartonase galbene si doua rosii. In tribuna oficiala, exuberantul Borcea, de atata bucurie dansa din buric, imitand-o pe Shakira. Arbitrajul lui Tudor a fost vizibil compensatoriu, nu "senzational", cum spunea cineva. Sarbatoare pe strazile Clujului: "Am luat o optiune serioasa pentru titlu, multumiri echipei Dinamo. Ii ramanem datori!" _ exclama fariseic Muresan, care vede, prin acest rezultat, "dreptatea" si "justitia divina". Dar uita de sintagma numita "dublu standard in fotbal". Iar expresia asta cu "castigul pe teren" este, deocamdata, doar pentru niste naivi. In rest? Un 2-1, prin care Dinamo incurca toate socotelile, dovada ca, in fotbal, fiecare punct conteaza, mai ales cand unele echipe joaca pentr