Robust, elegant, agil şi temperat, Samoyedul a fost iniţial folosit ca şi câine de vânătoare de triburile nomade care trăiau în nord-vestul Siberiei. Conform site-ului oficial al rasei, www.samoyed.org, acest câine a ajuns la începutul secolului XX în expediţiile din Artica şi Antarctica. Samoyedul era cunoscut iniţial sub numele de Bjelkier. Tribul Samoyed din Siberia l-a adoptat, folosindu-l pentru a păzi turmele de reni. El face parte din familia Spitz şi de-a lungul timpului a demonstrat calităţi excelente de câine de sanie sau de pază. Oamenii paşnici din tribul Samoyed şi-au arătat dragostea pentru câinii lor tratându-i ca pe nişte membri ai familiei. Din această cauză, aceştia şi-au dezvoltat ataşamentul şi înţelegerea faţă de oameni, dar şi încrederea şi loialitatea, ce sunt caracteristice rasei. Aceşti câini sunt buni tovarăşi de joacă şi sunt foarte protectori cu cei mici. Sunt blajini, veseli şi au o abilitate ieşită din comun de a percepe emoţiile umane. La sfârşitul anilor 1800, primii Samoyezi au fost importaţi de exploratorul Robert Scott în Anglia, unde rasa s-a dezvoltat şi de unde s-a răspândit în întreaga lume. La începutul anilor 1900, numele rasei a fost oficial schimbat din Bjelkier în Samoyed şi a fost recunoscută ca rasă proprie în clasa câinilor utilitari. Datorită blănii sale dese, Samoyedul preferă perioadele răcoroase. Având reprezentanţi eleganţi şi agili, este în prezent una dintre cele mai moderne rase de câini de companie şi de expoziţie.

Descriere Samoyedul are capul masiv, de formă triunghiulară, cu o trufă bine evidenţiată, de culoare neagră sau maro. Ochii sunt închişi la culoare, oblici şi profunzi. Samoyedul are buzele cutate. Are urechi de dimensiuni medii, ascuţite, verticale (purtate ridicat), uşor rotunjite la vârf. Coada este lungă şi stufoasă, bine îmbrăcată cu păr şi purtată răsucită pe spate. Picioarele sunt r