România este încă o Rusie în miniatură, cu resurse mai puţine şi, implicit, cu oligarhi mai mici. Un fapt divers: de 1 Mai s-a deschis pe litoral un club, un fel de filială a unuia prezent şi în Bucureşti. Cei care doreau să se afle acolo erau nevoiţi să rezerve o masă din timp. Rezervarea unei mese situate cam pe lângă toaletă costă 2.000 (două mii) de euro. O masă mai bine poziţionată costă 3.000 de euro. Unii spun că au fost şi mese reţinute pentru 5.000 de
România este încă o Rusie în miniatură, cu resurse mai puţine şi, implicit, cu oligarhi mai mici.
Un fapt divers: de 1 Mai s-a deschis pe litoral un club, un fel de filială a unuia prezent şi în Bucureşti. Cei care doreau să se afle acolo erau nevoiţi să rezerve o masă din timp. Rezervarea unei mese situate cam pe lângă toaletă costă 2.000 (două mii) de euro. O masă mai bine poziţionată costă 3.000 de euro. Unii spun că au fost şi mese reţinute pentru 5.000 de euro. În acest preţ intră şi o consumaţie modică de ceva spirtoase.
Oriunde în lume, la un restaurant cu maximum de stele Michelin, cu 500 de euro bei şi mănânci bucate preparate de cei mai celebri bucătari. La Mamaia, cu 5.000 de euro rezervi o masă la un club, într-o aglomeraţie de nedescris. Ce să compari, ce să analizezi? Puterea de cumpărare, politica de marketing? Sau e nevoie de o analiză sociologică a celor dispuşi să plătească o astfel de sumă? Cine sunt clienţii? Membrii celor mai bogate familii din România? Greu de crezut. Interlopi, fotbalişti, curve de lux? Posibil. Cineva spunea că acolo sunt copiii celor care fac afaceri cu statul, care asfaltează sau prestează alte servicii către statul generos cu partenerii săi de afaceri. La fel de posibil este şi că mulţi dintre cei dispuşi să plătească astfel de sume să nu fie din cale afară de avuţi. Să fie vorba de un comportam
