- Diverse - nr. 88 / 7 Mai, 2008 Lipsa de unitate a poporului roman este cunoscuta inca de la obarsia neamului _ complexul tracic, care duce la dezbinare tribala si apoi, la urmasii lor, la neintelegere globala. Unitatea poporului roman nu este pe deplin realizata nici in prezent. Anii de glorie si intelepciune 1600, 1859 sau 1918, mai ales ultimii, au rezolvat doar partial unitatea. Bucurestiul-multiprovincial si multietnic _ este buricul pamantului, mai nou si centrul lumii dupa SUMMITUL din aprilie. Pe mai departe insa, oltenii rad de ardeleni si moldoveni, ardelenii de olteni si munteni, dobrogenii stau cuminti, deoarece aici traiesc impreuna vreo 13 etnii. Existenta provinciilor istorice usor diferite sub aspect economic, politic, social si cultural prezinta sub aspect obiectiv diverse contradictii, manifestate si in alte tari dezvoltate, ca de exemplu in Spania, Elvetia, Belgia, Germania. Dar nu de acest tip de conflicte doresc sa vorbesc in randurile acestui scurt articol, nici chiar despre conflictele interetnice ale caror cauze au suport economic, social, istoric si mai ales la noi _ cauze dambovitene (supratoleranta poporului roman). Doresc sa redescopar dupa zeci de ani fenomenul de VENETICISM in lumea zilelor noastre. Inainte vreme, cei stabiliti intr-o localitate din alt sat prin casatorie, migrare sau interes de serviciu erau socotiti de localnici venetici si nu aveam niciodata valoarea acelor localnici. O situatie aparte este aceea a intelectualilor romani (si ma refer numai la romani, deoarece este o boala romaneasca) stabiliti intr-un oras (ex. Targu-Mures) de-a lungul anilor, prin scoli, servicii, repartitii, unii din ei personalitati marcante _ sunt greu admisi de localnici, chiar si peste multi ani de zile. Fara a nominaliza, am avut multi prieteni care se intreaba si acum oare cum se explica acest lucru, al inchiderii cercului, iar person