În urmă cu câteva luni, preşedintele Băsescu a primit la Cotroceni şi a decorat câţiva medici austrieci. Nu s-au precizat atunci meritele speciale pentru care aceştia au primit distincţiile româneşti, dar presupun că printre ei s-au aflat şi cel care l-au operat şi tratat pe preşedinte de coloană atunci când a avut astfel de probleme.

Întâmplarea a făcut să recunosc de pe lista de decoraţi câteva nume care mi-au sărit în ochi.

Nume legate de o filieră medicală austriacă despre care s-a vorbit mult şi nu în termenii cei mai elogioşi, pentru românii - alţii decât preşedintele - care, având probleme medicale au încercat să le rezolve mai bine şi mai în siguranţă decât în reţeaua gestionată de dl Nicolăescu. Mă refer aici la acei români care-şi pot permite să plătească un act medical de calitate.

Ce spuneau bârfele cu pricina - pentru că le consider ca atare atâta timp cât nu dispun de documentele şi atestările care să justifice o altă încadrare? Că ar exista o „filieră vieneză”, care prin asistenţi de origine română, recrutează pacienţi cărora le oferă servicii de transport, cazare şi consultare la câţiva medici cu „antecedente” româneşti, care la rândul lor îi îndrumă spre diferiţi specialişti austrieci. Nimic neobişnuit sau incorect în chestiunea aceasta. Doar că traficul decurge după reguli mai „româneşti”, nu austriece: serviciile sunt plătite cash, fără a se elibera vreun document. Nu doar cele de transport, găzduire şi îndrumare. Chiar şi cele medicale. Un pacient care a urmat această filieră a relatat că după ce a fost consultat mai întâi de un profesor de cu totul de altă specialitate decât cea de care avea nevoie, a fost trimis să facă analize şi să fie consultat de alţi medici din aceeaşi clinică, fără nici o legătură cu boala sa. La fiecare cabinet a lăsat o sumă în schimbul căreia nu i-a fost eliberat niciun document. Analizele cu care veni