In urma cu citeva luni am pus mina pe citeva miliarde. Am primit linistit niste spaga de la citiva cititori, mi-am umplut casa din centru cu mobila de la firma unui patron pe care ceea ce urma sa scriu avea sa-l deranjeze. Pe peretii din living mi-am atirnat citeva tablouri oferite de citiva politisti. Cind mi le-au adus, am desfacut o sampanie frantuzeasca primita de la un lider de partid - persoana importanta, nu spui cine. Superfain, nu?! Asta pina zilele trecute, cind procurorii DNA m-au luat la intrebari. Niste sifonari, sint convins, m-au dat in git. Sincer, am avut un pic de emotii cind am primit citatia. Am pus mina pe telefon, mi-am sunat avocatii, dupa care m-am linistit. Am avut un somn usor, fara vise. Ieri, dosarul meu a ajuns de la DNA pe biroul domnului care se ocupa la noi, la ziar, cu resursele umane. L-a inchis in seif, iar directorul publicatiei a organizat o comisie care urmeaza sa se pronunte asupra vinovatiei mele. Presedintele comisiei, unul dintre redactorii de pe economic, mi-a soptit ca in dosar nu-i mare lucru, dar mi-a zis sa stau cuminte o vreme, sa o las mai moale la sedintele de redactie, eventual sa-mi iau un concediu pina delibereaza comisia din care face parte si fotoreporterul pe care l-am trecut pe lista de prime, luna trecuta. In fine, nu are rost sa ma pierd in amanunte. Astazi, comisia o sa-si spuna punctul de vedere, iar miine o sa urmeze votul redactiei, in plen. Daca jurnalistii vor considera ca exista suspiciuni in ceea ce ma priveste, dosarul se va intoarce la procurori. O sa fie o nebunie, ce sa mai vorbim! Dar nu-mi fac probleme: saptamina trecuta, intr-un caz asemanator, Colegiul Strungarilor a dat aviz nefavorabil urmaririi penale in dosarul lu' nea Tache, tipul din Radu Negru care furase niste piese ca sa le vinda la fier vechi. Si tot asa, in urma cu ceva vreme, comisia din cadrul Colegiului Liftierilor a pus punct an