Luni seara, Bucuresti. Dupa orele 23.00 un om a murit in strada, pe Bulevardul Mihai Bravu, vizavi de Liceul Iulia Hasdeu, pentru ca salvarea chemata de la numarul de urgente 112 la ora 22.28 a ajuns probabil prea tarziu, la 50 de minute dupa primul apel.
Cand mi-a atras atentia, batranul avea o pozitie nefireasca. Statea rezemat de zidul unei bloc la parterul caruia era un magazin de electrice, asezat pe ceva ce parea a fi o masca pentru o gura de aerisire. Dar, aplecat pe spate, bratele ii alunecasera inert peste pervazul exterior al magazinului. Palaria ii cazuse pe pervazul pe care mai era o punga de plastic in care se aflau un cozonac si cateva cutiute cu iaurturi de fructe. Cineva statea langa omul inert si insista ca acesta sa-i spuna adresa de acasa.
Salvarea, insotita doar de un asistent si un brancadier, a ajuns dupa aproximativ 50 de minute. Asistentul s-a aplecat deasupra omului, i-a luat pulsul si i-a pipait gatul. "E mort." Mort. Cu 50 de minute inainte era viu, nu putea vorbi, dar clipea si isi misca mainile. "Avem doar 20 de salvari, venim din celalalt capat al orasului" - s-a scuzat asistentul in fata oamenilor care se stransesera in acel loc.
Marti dimineata, ora 9.30. In intersectia de la Foisorul de Foc, unei masini a salvarii cu sirenele pornite i-au trebuit 10 minute sa traverseze Bulevardul Ferdinand pana spre spitalul din colt (Spitalul Foisor) aflat la nici jumatate de minut de mers pe jos de locul in care ambulanta intepenise in trafic.
In ultimele zile la toate emisiunile electorale candidatii pentru Primaria Generala sau pentru primariile de sector viseaza cu ochii deschisi pasaje subterane si supraterane pentru fluidizarea traficului, zeci de mii de locuri de parcari si culoare unice pentru masinile salvarii sau ale pompierilor. De ani de zile am auzit aceste lucruri, m-am obisnuit cu Bucurestiul si am crezut, pana
