Episcia cupreata este originară din pădurile tropicale ale Americii central-meridionale. Numele „episcia“ derivă din grecescul „episkios“, care semnifică „umbrit“, cuvânt ce duce cu gândul către mediul natural al plantei. Episcia cupreata are rădăcini cărnoase ce au o creştere foarte rapidă şi din care apar tulpini subţiri de culoare verde, foarte ramificate, cu numeroase frunze ovale. Acestea pot avea diferite culori, de la verde închis la culoarea bronzului. Frunzele sunt acoperite de puf şi prezintă o reţea de striaţii argintii de-a lungul nervurilor, ceea ce oferă plantei un aspect decorativ chiar şi atunci când nu este înflorită. Pe lângă frunzişul persistent, ea încântă prin florile mici, frumos colorate, care au formă de trompetă. Acestea apar începând cu luna mai şi sunt în general roşii, portocalii, albe sau roz. Dacă dispune de condiţii propice de căldură şi lumină, poate înflori pe tot parcursul anului. Episcia cupreata are dimensiuni mici, nedepăşind 15 centimetri, şi nu are nevoie de recipiente mari.

Îngrijire Planta trebuie poziţionată în locuri luminoase, dar ferită de razele directe ale soarelui, mai ales în lunile calde. Tolerează şi zonele semiumbroase, însă în aceste cazuri se întâmplă frecvent ca planta să nu mai înflorească. Temperatura ideală este cuprinsă între 18 şi 24 de grade Celsius. Nu rezistă la frig, de aceea nu trebuie ţinută la temperaturi mai mici de zece grade Celsius. Din acest motiv, în anotimpul rece, ghiveciul trebuie ţinut în casă sau în seră. Pentru o dezvoltare armonioasă, Episcia cupreata are nevoie de umiditate, trebuind să fie udată cu regularitate în perioadele calde. Iarna însă, solul nu trebuie udat prea mult şi se recomandă să fie lăsat să se usuce uşor între udări. Din luna martie şi până în octombrie, o dată la 20 de zile, se poate amesteca în apa folosită pentru udare îngrăşământ pentru plante verzi. Cantitatea