Puţini sunt aceia care s-au înflăcărat de Ziua Mondială a Libertăţii Presei. În ultimii ani, 3 Mai devenise un moment de analiză, de ieşire în stradă, de dezbateri publice. Anul acesta, însă, a fost palid: tradiţionalele rapoarte ale organizaţiilor internaţionale, câteva luări de poziţii şi comentarii şi... cam atât. Şi doar câteva au fost mediile care s-au preocupat din timp să pregătească evenimentul. Oare nu mai interesează libertatea presei? Organizaţiil

Puţini sunt aceia care s-au înflăcărat de Ziua Mondială a Libertăţii Presei. În ultimii ani, 3 Mai devenise un moment de analiză, de ieşire în stradă, de dezbateri publice. Anul acesta, însă, a fost palid: tradiţionalele rapoarte ale organizaţiilor internaţionale, câteva luări de poziţii şi comentarii şi... cam atât. Şi doar câteva au fost mediile care s-au preocupat din timp să pregătească evenimentul. Oare nu mai interesează libertatea presei?

Organizaţiile neguvernamentale care au „moşit“, an de an, evenimentele ce marcau Ziua Libertăţii Presei au decis ca anul acesta să cedeze iniţiativa. Este un necesar exerciţiu de evaluare: când îţi pui energiile şi timpul la muncă în sprijinul unor valori atât de fluide ca libertatea şi democraţia, trebuie să verifici, din când în când, cine te mai urmează. În fond, pentru cine o faci? Cine ataşează aceeaşi valoare principiilor pe care, de altfel, la nivel declarativ toată lumea le îmbrăţişează?

Din acest punct de vedere, ziua de 3 Mai 2008 trimite un mesaj îngrijorător. Nici breasla nu dă în clocot să-şi celebreze instrumentul primar al muncii sale – libertatea de expresie –, nici publicul nu pare preocupat de această valoare fundamentală a oricărei democraţii. Desigur, nici clasa politică, dar acolo nu aveam aşteptări nerealiste.

Bun, anul 2008 nu mai seamănă cu înc