Afacerile autohtone legate de pescuit riscă să se scufunde sub povara lipsei de investiţii, a braconajului şi a legilor care se schimbă peste noapte, în funcţie de interese particulare. În 1990, românii mâncau, în medie, cam două kilograme de peşte pe an. În 2005, cantitatea se dublase, ajungând la 4,5 kilograme pe an, însă eram în continuare la mare distanţă de media mondială, de 16,5 kilograme pe an. În ciuda efectelor benefice ale consumului de vietăţi acvatice

Afacerile autohtone legate de pescuit riscă să se scufunde sub povara lipsei de investiţii, a braconajului şi a legilor care se schimbă peste noapte, în funcţie de interese particulare.

În 1990, românii mâncau, în medie, cam două kilograme de peşte pe an. În 2005, cantitatea se dublase, ajungând la 4,5 kilograme pe an, însă eram în continuare la mare distanţă de media mondială, de 16,5 kilograme pe an. În ciuda efectelor benefice ale consumului de vietăţi acvatice, compatrioţii noştri preferă, în continuare, carnea de porc, de pui şi de vită. „Dar adevărata problemă nu este asta, ci că se importă din ce în ce mai mult peşte, situaţie care nu stimulează în niciun fel producţia internă. În loc să ne folosim resursele noastre, ajutăm afacerile altora“, spune Vasile Ionescu, pescar autorizat din Constanţa.

Într-adevăr, din 2001 până în 2005, importurile de produse piscicole au crescut de aproape două ori, de la 45.000 la 80.000 de tone, în timp ce producţia locală s-a redus cu circa o treime. Cea mai mare parte a producţiei piscicole are loc în ferme specializate, situate pe întreg teritoriul ţării. În 2005, aici s-au produs 7.300 de tone de peşte, în timp ce în apele interioare au fost pescuite 4.000 de tone, iar în mare, puţin peste 2.000 de tone. În total, circa 13.300 de tone. Bulgaria, la o populaţie de trei ori mai mică, a înr