Încrâncenarea se poate citi pe figurile tot mai multora dintre noi. Trăim pe fugă, dormim iepureşte, ziua de lucru ar trebui să aibă 27 de ore, e tot mai greu să îţi planifici ceva fără să fii nevoit să reprogramezi în ultima clipă, a devenit un skill să-ţi păstrezi cumpătul. Incapabili să discernem între gesturile dezinteresate şi cele ipocrite, le pasăm pe toate în cea de-a doua categorie. Suntem maeştri ai cârcotelii şi suferim de îngrijorare cronică. Ant

Încrâncenarea se poate citi pe figurile tot mai multora dintre noi. Trăim pe fugă, dormim iepureşte, ziua de lucru ar trebui să aibă 27 de ore, e tot mai greu să îţi planifici ceva fără să fii nevoit să reprogramezi în ultima clipă, a devenit un skill să-ţi păstrezi cumpătul. Incapabili să discernem între gesturile dezinteresate şi cele ipocrite, le pasăm pe toate în cea de-a doua categorie.

Suntem maeştri ai cârcotelii şi suferim de îngrijorare cronică. Antenele de telefonie mobilă te radiază la creier, dulciurile îngraşă, tutunul dăunează grav sănătăţii, alcoolul şi E-urile aşijderea, internetul te transformă într-un sociopat, teveul te îndobitoceşte, ziarele mint, licitaţiile sunt trucate, e prea cald, UE ne-a admis că n-avea unde să-şi verse mărfurile, cântăreţii fac playback, e prea scump, dom’le, de ce nu intervine statul?, merele de la supermarket sunt turceşti, bordurile din Bucureşti sunt chinezeşti, de ce Loganul nu costă 5.000 de euro?, termopanele sunt mereu montate strâmb, low-cost înseamnă că plăteşti scump sendvişul în avion, nimeni nu vrea să pună osul la treabă, şi, evident, toată lumea fură pe rupte.

Cu un asemenea amalgam de adevăruri, exagerări şi frustrări înghesuite în portbagajul mental, nu e de mirare că indivizii reacţionează aşa cum citim sideraţi prin ziare. Putem hăhăi oricât, dar aruncatul teveului pe fer