Procedurile judiciar-parlamentare in care au ajuns dosarele ministrilor si ale fostilor ministri care sunt si parlamentari sunt la un pas de a institui prin cutuma, si nu prin lege, imunitatea absoluta in fata legii a unui numar restrans de oameni.

Atunci cand au croit Constitutia si legile ulterioare, parlamentarii au fost suficient de neglijenti, ca sa nu spunem altfel, incat nu au prevazut si mecanismele prin care cele doua Camere avizeaza inceperea urmaririi penale a ministrilor care sunt si parlamentari. Au schitat o procedura doar in cazul in care presedintele da avizul, dar si aceea s-a dovedit partial neconstitutionala.

Detaliile procedurilor din Parlament le-au lasat in plata Domnului, dar cum Dumnezeu avea alta treaba, s-au trezit ca li s-a intors cartoful fierbinte in maini: cum dam avizul astfel incat sa fie pastrat si secretul anchetei, ca asa cere Codul de Procedura Penala, dar sa si stim pe ce anume ne dam votul? Pentru a impaca cele doua cerinte ireconciliabile, Comisia Juridica si-a propus sa instituie „o cutuma“, cum a spus Sergiu Andon, si a inventat o subcomisie formata din sapte arhangheli care va putea studia dosarele primite de la Parchete.

Totodata, a lasat si celorlalte sute de parlamentari sansa de a le studia, sub supravegherea unuia dintre arhangheli, pe baza de cerere scrisa si motivata.

Motivata cum? Si cine decide care cerere e motivata si care nu? Iar detalii lasate pe seama lui Dumnezeu.

Cunoscandu-i foarte bine pe politicienii nostri si avand la indemana o sumedenie de antecedente, putem estima cu o aproximatie multumitoare ceea ce urmeaza sa se intample. In mod evident, multi parlamentari vor dori, si chiar vor reusi, sa vada dosarele, pentru ca simplul fapt ca vor sa voteze in cunostinta de cauza e un motiv suficient de puternic. Daca cei vizati de dosare vor putea fi impiedic