Localnicii din Păcăleşti au obţinut statutul de sat. Sursa: Adriana Dărăban

De unde eşti?“, „Din Păcăleşti?“. Este puţin probabil ca răspunsul să nu provoace măcar un zâmbet oricărei persoane care asistă la conversaţie. Oricât ar părea de amuzant, nu e vorba de nicio păcăleală. Localitatea chiar există, în judeţul Bihor, la cinci kilometri depărtare de municipiul Beiuş, la marginea Drumului Naţional 76, care leagă Câmpia de Vest de Ţara Moţilor.

Rost de un kilometru de la şoseaua principală, drumul îngust şerpuieşte până la intrarea în localitate, curată şi îngrijită. Casele zugrăvite în culori vii şi „ornate“ cu flori de mozaic ascund belşugul din gospodării. „Am locuit 11 ani cu soţul meu la Baia-Mare şi, când le spuneam oamenilor că-s din Păcăleşti, râdeau de mine şi chiar credeau că-i păcălesc“, povesteşte râzând o localnică, Elisabeta Bogdan.

Împletirea legendelor

Deşi are 74 de ani, nici nana Saveta Taficaşului nu ştie cum de-a ajuns localitatea să se numească Păcăleşti. Adevărul s-a pierdut în negura timpului, iar locul i-a fost luat de legendele răspândite de localnici.

„Mi-a spus bunicul meu că în sat a trăit un băiat angajat cu ziua paznic la oile oamenilor şi, ca să-şi bată joc de săteni, îi minţea că vine lupul. Fiecare sărea cu furci şi topoare, şi când ajungeau acolo, el le spunea râzând: «Mergeţi, mergeţi înapoi/ Lupii n-au venit la oi/ Turma paşte liniştit/ Lupul la oi n-a venit»“, povesteşte tanti Saveta. O altă legendă povesteşte de un cneaz, Ladislau, venit în partea locului pentru a face negoţ cu vite. Ca orice negustor, îi prostea pe oameni să cumpere mai scump de la el, iar când aceştia şi-au dat seama că-i înşela, l-au poreclit Păcală.

Doi în unul

În arhiva Primăriei Drăgăneşti, de care aparţie cătunul Păcăleşti, există acte care atestă denumirea localit