Pe 21 şi 22 aprilie 2008, la iniţiativa Asociaţiei Traducătorilor de Literatură Română (ATLR) din Franţa, înfiinţată în 2007 şi avîndu-l ca preşedinte pe Dumitru Ţepeneag, a avut loc la Institutul Cultural Român din Paris prima întîlnire internaţională a traducătorilor de literatură română. Magda Cîrneci, directoarea institutului şi membru fondator al ATLR, este una dintre persoanele care au făcut ca această întîlnire să fie posibilă. Paris, 21 aprilie 2008. Rue de l’Exposition, nr. 1: Institutul Cultural Român. Miros ademenitor de cafea. Se aud voci la etaj. Am un îndărătnic sentiment de uimire: oameni din nu ştiu cîte ţări vorbesc între ei româneşte, în acest loc din Paris. Voi afla că sînt veniţi din Austria, Bulgaria, Cehia, Grecia, Germania, Marea Britanie, Polonia, Rusia, Israel, Ungaria... lista e incompletă. Printre temele meselor rotunde semnalate în program: locul traducătorului în lanţul editorial, aspecte ale României de astăzi, limba populară şi argotică în literatura română contemporană, traducătorul ca scriitor bilingv. Moderatori sînt Magda Cîrneci, Mirela Patureau, Virgil Tănase, Dumitru Ţepeneag, Laure Hinckel. Aceasta din urmă, secretara ATLR şi principala organizatoare a întîlnirii, este unul dintre cei mai activi promotori ai culturii române în Franţa. Reacţia mea la auzul limbii materne în acest cadru multicultural e cu siguranţă condiţionată de povara prejudecăţilor şi a complexelor de inferioritate. Asemenea unor prieteni români intrigaţi de aspiraţiile mele de a vizita odată şi-odată ţări neoccidentale, nesemnalizate pe hărţile turismului prestigios şi zornăitor, mă întreb şi eu cu naivitate: ce le aduce acestor vizitatori luminaţi frecventarea culturii române? „Am cîştigat bani destui în tinereţe, acum pot să fac ce-mi place“, mi-a răspuns, de altfel, în continuare tînărul traducător al lui Mircea Cărtărescu în norvegiană, Steinar L