Anul acesta, cu ocazia zilelor libere datorate sărbătoririi Paştelui ortodox şi a zilei de 1 mai, Realitatea TV s-a gîndit să propună o anchetă. „România versus Bulgaria“ a fost un fel de confruntare-competiţie, involuntară, prin care se evalua tot ce este cuprins în ideea de ofertă turistică, de la servicii, gastronomie, pînă la condiţiile de cazare, din pachetele turistice pentru zilele respective: litoralul românesc vs litoralul bulgăresc. Trec peste faptul că, de la titlul ales şi scopul declarat pînă la ce a ieşit în final, lucrurile se pierd într-o nebuloasă. Trec şi peste modul haotic în care au fost abordate „temele“, în parte din cauza reporteriţelor care analizau lucrurile printr-o grilă personală, defectuos programată şi nefericit regizată. (Rolurile prost disimulate şi spontaneitatea scremută nu reuşesc niciodată să fie ceea ce reuşesc să fie la alţii: dezinvoltură, degajare, spontaneitate, acurateţe în transmiterea unui mesaj – mai ales acolo unde convenţia îţi impune, sau îţi permite – depinde! – subiectivitate absolută.) În sfîrşit, bănuiesc că nişte criterii impuse iniţial trebuie să fi existat, pentru că notele finale erau puse mizîndu-se pe mai multe surse: turiştii de la faţa locului, voturile telespectatorilor, reporterii Realităţii TV. Nu contează pînă la urmă rezultatul, deşi e uşor de ghicit. Nici nu e relevant. Nici ancheta, sau campania mascată, ce-o fi fost ea, nu mi se pare relevantă. Cel puţin, nu e de luat în serios. Pentru că a ratat de fapt singurul lucru pe care putea să-l ofere: informaţia. Totul a rămas în planul constatărilor de tot felul, a vagului – surogat de succes pentru orice. Nu mai funcţionează nici măcar ca semnal de alarmă. Lucrurile la noi merg oricum. Pentru că, în fond, totul ţine de gust. Depinde de preferinţe. De împlinirea aşteptărilor, de armonia între ce vrei, ce cauţi şi ce ţi se oferă pînă la urmă. Eu am