Scriam acum doua zile ca, lipsita de dl Basescu, campania electorala lancezeste in indeterminare, validand pe cei, tot mai multi, care cred ca toti politicienii sunt o apa si-un pamant. Iata, dl Basescu a aparut. Peisajul s-a revigorat deodata. Actorii comedioarei electorale au redevenit limbuti. Dar nu pe teme firesti campaniei electorale pentru locale, ci pe temele lansate, in stilu-i apasat, de presedinte. Culmea ipocriziei este ca, pe toate canalele media, toti politicienii se vaita ca interventia dlui Basescu e menita sa schimbe temele de dezbatere. Nu mai discutam despre asfaltari si despre borduri, zicea un liberal la moda, ci discutam iarasi despre Nastase si despre Iliescu.
Intrebarea care apare imediat este de ce nu au discutat candidatii despre asfaltari si despre borduri pana acum? Si, mai departe, daca chiar vor toti sa discute numai despre problemele comunitatilor, ce-i impiedica? Sa spui ca presedintele stabileste agenda dezbaterilor din aceasta campanie electorala este, in cel mai bun caz, un cliseu vid. In fapt insa, motivul pentru care candidatii nu disputa viril problemele comunitatilor e altul.
Candidatii nu au prea multe de spus despre propria lor candidatura. La Bucuresti, candidatii principali au fost cu totii scosi cu forcepsul din mistuiala unor partide autiste si oricine vede ca nu prea isi doresc sa ajunga primar general. La Bucuresti, un primar cu adevarat bun nu poate fi decat un impatimit de Bucuresti. Un om care sa simta palpitul acestui oras zbanghiu, sa ii iubeasca strazile intortocheate si casele sugubete, sa fie pasionat de trecutul si obsedat de viitorul Bucurestilor. Ii vad la televizor pe toti candidatii si, desi vorbesc despre problemele orasului, tot am impresia ca vorbesc despre un alt oras, nu al meu.
Vot politic? Da, sigur ca da. Conteaza enorm. Limbarita smechera si coregrafie cu panas? Da,
