Odata cu cresterea pretului petrolului, potrivit principiilor economice, consumul ar trebui sa scada, iar tarile exportatoare sa mareasca productia pentru a-si maximiza beneficiile.
Insa, in timp ce petrolul a depasit pragul de 120 dolari/baril, tot mai multi economisti sunt de parere ca acest lucru nu o sa se intample, scrie International Herald Tribune.
Cresterea preturilor nu a dus si la o crestere a productiei, dupa cum era de asteptat, ci odata cu aprecierea nivelului cererii la nivel global, sustinuta in cea mai mare parte de cresterea consumului de petrol pe pietele emergente din China si India, pretul titeiului aproape ca a explodat.
Principalul motiv pentru care productia de petrol nu acopera consumul la nivel global este ca producatorii din afara OPEC, precum Rusia, Mexic sau Norvegia, intampina dificultati in cresterea productiei. Spre deosebire de membrii OPEC, care se folosesc de nivelul productiei pentru a stabili pretul petrolului, ceilalti producatori sunt liberi sa tranzactioneze petrolul pe piata internationala la ce pret doresc. Si cum pretul petrolului atinge pragul de 120 de dolari pe baril, toata lumea se asteapta ca acesti producatori sa suplimenteze productia pentru a profita de cresterea preturilor.
Totusi, acest lucru nu se intampla, ceea ce reprezinta un serios motiv de ingrijorare pentru majoritatea investitorilor. In ultimii 30 de ani, producatorii de petrol din afara OPEC au contribuit cel mai mult la cresterea productiei la nivel global, pe masura ce tot mai multe campuri petroliere au intrat in exploatare.
Productia statelor nemembre ale OPEC se ridica acum la circa 50 de milioane de barili zilnic, adica 60% din productia de petrol la nivel global. Acestea au insa extrem de putine optiuni de majorare a productiei.
Expertii in domeniu sunt pesimisti in ceea ce priveste capacitatea produca
