De multe ori s-a spus ca exista doua Romanii total diferite. Cei care afirma asta disting de obicei intre o Romanie inapoiata, saraca, needucata, plina de prejudecati si de cutume daunatoare din perioadele fanariota si comunista, si una mult mai dinamica, orientata catre Occident, Romania clasei de mijloc care se contureaza tot mai vizibil.

Disproportia, uriasa la-nceput, dintre cele doua, pare sa se fi atenuat incetul cu incetul. Milioane dintre cei defavorizati au luat calea Spaniei, Italiei si-a altor tari, unde nu doar ca au pus bani deoparte si i-au trimis in tara, ci au castigat, poate mai mult, din punct de vedere moral: nenumarati imigranti au invatat abia acolo ca sunt oameni si nu slugi, si-au inteles drepturile, au capatat respect de sine. Am rude care locuiesc langa Madrid: schimbarea lor in bine, in trei-patru ani de contact cu lumea civilizata, e uimitoare. Au plecat o gloata, iar azi sunt cetateni in sensul adevarat al cuvantului, oameni cu spirit civic si demnitate.

Pe de alta parte, clasa de mijloc e azi reala, chiar daca nu atat de extinsa ca in alte foste tari comuniste. Dovada cea mai buna e consumul: nu mai e o raritate sa vezi oameni pe strada purtand haine „de firma“ si ducand la ureche telefoane mobile de douazeci de milioane, automobilele „adevarate“ s-au inmultit considerabil, la noul complex comercial din Baneasa lumea se calca-n picioare... Fireste, discrepantele dintre saraci si cei instariti sunt mai departe enorme, polarizarea celor doua Romanii e mai departe o realitate, dar fata de anii nouazeci e totusi un progres.

Aceasta dualitate primara camufleaza insa o alta, mai periculoasa si mai discreta. Ma refer la cea dintre o Romanie democratica si egalitara si o cu totul alta, pe care-as numi-o metaforic „cenzitara“. In fata legii, toti suntem in principiu egali. Dar viata concreta este cu totul altcev