"Bloggeri din toate tarile uniti-va! Bagati mare, realitatea virtuala este de multe ori mai buna decit viata reala, sau cel putin asa ni se pare", crede cel-care-scrie-pe-blog, pentru ca asa isi spune omu'. Nu mica-mi fu mirarea cind, navigind prin apele teritoriale ale internetului - calatoream spre "Romania literara", cu oprire in portul virtual al altei publicatii - am dat peste niste insemnari care mi-au trezit in minte imagini asa de ciudate, ca, de n-ar fi trecut decit o saptamina de la bizarul eveniment, as crede ca am visat ori ca s-a petrecut aievea. Dintr-un text de gazeta, Toma Alimos si I.L. Caragiale, primul, faimos personaj de balada, celalalt, autor genial de literatura, ma priveau cu nostalgie, ravasiti, totusi solemni, fara a se zbate prea tare in camasa de forta a parafrazarii, gindind, parca, la vremurile cind internetul era doar un simplu moft. "Blogui-m-as si n-am cui", buciuma, agonic, autorul textului in care se contopesc stilistic mai multe ere literare. Saracul Toma Alimos, imi spuneam, ce soarta cruda si nemeritata! N-a fost destul ca a murit din pricina unui nefericit popas pe o proprietate privata! "- Inchinare-as si n-am cui!", asa isi varsa aleanul personajul dornic de tovarasie, insa hotomanul de Manea a avut o cu totul alta perspectiva asupra intentiilor si comportamentului voinicului "din Tara de Jos". Rafuiala din balada paleste, insa, in fata anilor grei de chinuri hermeneutice pe care emblematicul haiduc a fost nevoit sa le indure, in diverse ocazii festive: teme, extemporale, teze si, mai nou, blogging. De-ar fi avut si Toma Alimos un blog frumos, cu el ar fi izbit in ticalosi... Insensibil la tragedia lui Alimos, textul gazetarului nostru se lasa purtat, mai departe, de aripa inspiratiei: "Iubesc blogurile, dar ii urasc pe blogari". Of, se vede ca nici Caragiale nu o duce mai bine. Sa fi stiut stimabilul domn Farfuridi ce ii reze