Un post de televiziune privat face cu pricepere şi convingător ceea ce ar trebui să facă postul public: demască în serial jaful sistematic, petrecut sub ochii şi cu complicitatea aurorităţilor, din acest bun naţional, practic nerecuperabil, care este pădurea.

În numai un secol, suprafeţele acoperite de pădure au scăzut de la 70 la sută, la doar vreo 25%. Ceea ce s-a petrecut în ultimii 18 ani este, practic, imposibil de măsurat, pentru că pădurea scade dramatic aproape în fiecare minut. Simfonia drujbelor răsună peste Carpaţi cu o frenezie pe care nimic nu pare să o poată domoli. Şi primul lucru care i se opune este politica.

După defrişările buimace din primii ani de după Revoluţie, când „poporul” s-a considerat, brusc, stăpân pe bogăţiile ţării, şi când au dispărut de pe hartă suprafeţe întinse cu rol de protecţie - cum s-a întâmplat în sudul Olteniei, unde se naşte şi creşte deşertul românesc - a intervenit cea mai criminală - aş spune - iniţiativă politică: nişte tembeli sau nişte ticăloşi (altfel nu pot să numesc gaşca de ţărănişti ai lui Vasile Lupu) s-au lansat într-o luptă fără scrupule pentru retrocedarea pădurilor. În numele sfintei proprietăţi, aceşti tembeli au scos la mezat sănătatea ecologică a ţării, sacrificând-o pe altarul intereselor proprii şi de grup. Nu principiul a fost motorul demersului, ci interesul: acela de a face cât mai mulţi bani de pe urma punerii la pământ a pădurii! N-am să înţeleg de ce nici o minte luminată din această ţară cufundată în bezna ignoranţei şi a incompetenţei, nu a fost capabilă să impună pădurii un regim asemănător rezervelor subsolului. Să o pună la adăpost de bunul plac al unor proprietari inventaţi sau dubioşi. Pentru că marele atac, după retrocedări s-a dat asupra pădurilor private, care practic au dispărut sub topoarele harnice ale stăpânilor sau ale infractorilor de tot felul.

Păi n-avem legisla