Pe Smardan la numarul 41 era, pana acum o luna sau doua, Asimo Caffe. Acum localul se numeste Switch. Dar, in afara de noua titulatura, nu pare sa se fi schimbat mare lucru. Ceea ce nu e neaparat un lucru rau.
Imi placea la Asimo. Asa ca mi-a placut si la Switch. Localul poate fi simplu catalogat drept clasic. Din toate punctele de vedere. Designul interior denota sobrietate si caldura (vezi peretii revopsiti intr-o nuanta calda de bej), un usor iz de nostalgie interbelica si o senzatie de ordine. Mesele din lemn inchis la culoare sunt inconjurate de scaune de aceeasi nuanta si se potrivesc perfect cu podeaua care pare sa fie si ea tot dintr-un lemn cu ton negricios. Asta in jumatate de camera. Sunt mesele celor care vor sa si manance. Pentru ca exista si varianta meselor rotunde, negrre, in jurul carora stau cateva fotolii scoica din piele crem sau neagra.
Decorul este dominat de mult cafeniu, de cele cateva fotografii vechi alb-negru si de lampile in stil industrial (lampadare pergamentate) care atarna din tavanul imbracat in bucle si valuri de material care, pe langa faptul ca arata exact ca un rau de cafea, mascheaza foarte bine si aerisirile nu foarte placute la vedere.
Intr-un colt se poate observa barul, din acelasi lemn inchis la culoare, mic, chiar putin inghesuit, dar foarte bine amenajat si aprovizionat. In spatele sau a aparut o noua camera, pe care nu o stiam de pe vremea "epocii Asimo".
De acolo se aud acum acordurile si vocile unei formatii care canta live muzica de toate genurile, de la Robbie Williams la "La Bamba" sau chiar Stefan Banica Jr. Din cand in cand formatia se opreste si muzica de la TV sau de pe vreun CD ratacit ii ia locul. Si bine face. Pentru ca orice melodie pare mai frumoasa dupa performantele celor din Switch. Dar asta e numai parerea mea. Prietenei cu care am fost sa beau o cafea i-a placut trupa care a
